Diana Lungu

Diana Lungu
2008
„Lecțiile învățate la ȘSAJ ne-au ajutat să fim buni în meserie”

Cuvintele i-au fost dintotdeauna cele mai bune prietene, cărțile și scrisul fiind pentru ea cea mai bună terapie, în orice situație, și chiar un mod de viață. La școală, îi plăcea cel mai mult să scrie eseuri, comentarii literare și să citească, mai mult decât era indicat în lista obligatorie de lecturi. Cu presa a început să cocheteze încă din liceu, publicând în ziarul local din Nisporeni, „Gazeta de Vest”. Bineînțeles că, peste ani, se amuză de acele articole care, în opinia ei, nu au fost nici pe departe materiale jurnalistice. Spune însă că atunci nu cunoștea toate regulile jurnalismului, de aceea, scria așa precum simțea... Vorbim despre Diana Lungu, absolventa promoției 2007-2008, în prezent coordonatoare pentru comunicare la Asociația Presei Independente (API).

Cunoștințele din sociologie m-au ajutat mult în jurnalism

„Voiam să dau la Facultatea de jurnalism, dar s-a întâmplat să fac sociologie la Iași... Visul nu mi-l abandonasem însă, așa că nu am stat prea mult pe gânduri când am văzut anunțul despre admiterea la ȘSAJ. Și acum îmi amintesc proba de admitere. Aveam zero cunoștințe despre jurnalism, în schimb, mi-au prins bine cele din sociologie - în special, noțiunile despre obiectiv și subiectiv, dar și  despre sursele care, am intuit eu, ar trebui să apară într-un material jurnalistic. ȘSAJ a însemnat mult pentru mine. Acolo am învățat să scriu un text structurat, să țin cont de părerile tuturor și să leg prietenii care durează și azi. A fost cel mai frumos an din viața mea. Totul era nou și absorbeam informațiile ca un burete”.

I-am avut ca mentori pe cei mai buni jurnaliști și experți media

„Tot ce știu acum în materie de jurnalism se datorează Școlii și instructorilor pe care i-am avut. Au fost cei mai buni, veneau de la cele mai bune instituții media din țară, ne cunoșteau pe fiecare în parte și ne ofereau șansa de a ne angaja în redacțiile pe care le reprezentau. Astfel, am avut posibilitatea să fac stagiul la PRO TV și am înțeles că... televiziunea nu este pentru mine. Acolo se întâmplă totul prea repede. Iar mie îmi place să stau la povești cu sursele, să fac reportaje. De asta am ales presa scrisă. Mi-am început activitatea de reporteră la „Ziarul de Gardă”, a urmat Asociația Presei Independente, apoi am trecut la portaluri on-line pentru ca în final să ajung în cealaltă tabără - a comunicatorilor. De mai bine de cinci ani fac comunicare. Mi-a prins bine experiența de jurnalistă pentru că înțeleg necesitățile reporterilor. Știu cât este de important să le oferi prompt informația solicitată sau să-i direcționezi spre alte instituții și surse care i-ar putea ajuta în cazurile în care noi nu acoperim segmentul care îi interesează”.

Școala de Studii Avansate în Jurnalism este un adevărat laborator practic

„La ȘSAJ nu înveți teorie din cărți, ci faci practică adevărată, ca într-o redacție. Lucrările sunt luate în serios de către instructori - sunt analizate, criticate, tăiate unde e cazul și, desigur, se vine cu sfaturi și recomandări constructive. Dar cel mai important și mai frumos a fost echipa. Colegii pe care i-am avut la școală au fost cei mai buni. Discutam între noi subiectele, ne ajutam când eram în pană de inspirație. Și asta se întâmpla mereu. Îmi amintesc despre primul reportaj scris, la cursul Alinei Radu. Aveam emoții și schimbam frazele de o sută de ori. Mi-a luat o zi să scriu o pagină de articol. Instructorii ne tratau de la egal la egal, chiar dacă aveau ani mulți de viață și de experiență. Și asta ne ajuta să ne simțim în largul nostru, să întrebăm, să descoperim și să nu ne fie teamă să greșim...

La ȘSAJ am mai învățat ce înseamnă corectitudine, echidistanță, obiectivism, punctualitate, toleranță și că absolut întotdeauna trebuie să respect prezumția nevinovăției și să nu etichetez persoanele. Mi-am ascuțit simțul curiozității și spiritul de observație, dar mai ales am învățat să îmi pun mereu întrebări, să fiu sceptică până la momentul verificării răspunsului, să anticipez reacții și să descopăr oameni sau locuri care, aparent, par banale, fără o poveste în spate”.

Țin minte și azi lecțiile de la ȘSAJ

„Deși sunt nouă ani de când am absolvit ȘSAJ, unele momente s-au păstrat atât de vii, de parcă s-au întâmplat de curând - stand-up-urile pentru cursul de TV (pentru unul dintre reportaje am intrat într-o gură de canalizare, ca să arăt cât este de adâncă și de periculoasă); zgomotele din stradă pe care le înregistram pentru reportajele radio (nici nu bănuiam până atunci câte sunete există în Piața Centrală!); deplasarea la Floreni cu întreaga echipă, unde am vorbit cu localnicii și am scris articole pentru ziarul școlii; cum am urcat în primul autobuz care pleca din Autogara Centrală și am vorbit cu oamenii din el, iar un moș mi-a dat și o rețetă de borș roșu; sfatul dlui Vasile Botnaru - să ne alegem altă profesie, dacă visăm la un program de muncă fix, cu pauze de masă stabile, dar și faptul că fiecare secundă contează, mai ales la radio, mai ales când ești în direct; firul roșu desenat de Alina Radu pe hârtie și cât este de important să-l urmăm, dacă vrem să menținem atenția cititorilor; normele deontologice explicate de Petru Macovei și faptul că un jurnalist care acceptă cadouri nu poate fi un jurnalist onest; întrebarea lui Artur Corghencea: care-i știrea?!; sfaturile dlui Pojoga despre cum scriem o legendă și cum facem o fotografie bună; lecția învățată de la Liliana Vițu - că o știre care începe cu „ieri” nu mai este o știre și că un titlu ce are mai mult de șapte cuvinte este bun pentru tasta „delete”; ieșirile pe teren, chiar și pe ploaie, și pe vânt. Lista poate continua cu multe sfaturi bune și lecții învățate care ne-au ajutat să ajungem unde suntem și să fim buni în meseria pe care am ales-o, indiferent că am rămas în jurnalism sau am ales comunicare sau altceva. Dovadă este numărul mare de jurnaliști buni care s-au format la ȘSAJ.

De aceea, recomand cu mare drag și multă încredere ȘSAJ și îi îndemn pe cei care îi calcă pragul să profite la maxim de instructori - ei pot deveni adevărați mentori și chiar prieteni, la care puteți apela oricând vă aflați în dificultate”.